Marti, 22 decembrie 2009, Catalin Predoiu a sustinut in fata comisiilor reunite ale Parlamentului cu ocazia audierii urmatorul discurs.
Cu 51 de voturi pentru, 9 împotrivă şi unul anulat, a primit aviz favorabil.
“Domnilor Preşedinţi ai comisiilor reunite, doamnelor şi domnilor parlamentari,
Voi încerca să expun în cele ce urmează viziunea mea despre rolul ministrului de Justiţie astăzi, după toate câte s-au întâmplat în ultimii ani şi mai cu seamă în anul 2009, precum şi ceea ce îmi propun pe agenda Ministerului Justiţiei pentru anii care vin, în special anul 2010.Cred însă, că înainte de a intra în detalii tehnice, se cuvin câteva remarci despre efectele contextului politic asupra agendei Justiţiei în anul care se încheie, precum şi premisele pentru cel care stă să înceapă.
Fără îndoială, ultimele 6-8 luni de confruntare politică au afectat implicit agenda reformelor din Justiţie. Această agendă nu aparţine exclusiv Ministerului Justiţiei, ţin să reamintesc acest lucru. De la reforma din 2004, principalele atribuţii şi puteri în Justiţie le deţine Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), un adevărat minister paralel.
Principalul eşec pe zona Justiţiei în 2009 a fost nu adoptarea a numai două coduri în loc de patru, ci lipsa unei asumări a unei agende minimale pe Justiţie de către întreg spectrul politic.
De aceea, cred că principala misiune a ministrului Justiţiei în anul 2010 este să caute un consens între toate partidele politice pentru o agendă minimală, care să fie susţinută în Parlament.
Partidele politice, Primul Ministru şi Guvernul în ansamblul său, dar şi Parlamentul, trebuie să declare şi să trateze Justiţia ca pe un domeniu prioritar de interes naţional, pentru care să ne concentrăm atenţia politică şi să alocăm resurse. Cred că este important ca la rândul lor, CSM şi asociaţiile profesionale, magistraţii însăşi, să accepte evidenţa existenţei unor serioase probleme de integritate şi profesionalism în sistem şi să ia măsuri concrete pentru eradicarea acestora.
În scopul căutării consensului politic pentru Justiţie şi al continuării reformelor, ţin să îmi reafirm echidistanţa politică faţă de toate partidele politice, grupurile parlamentare şi centrele de putere politică în sens larg. Toate actele mele administrative sau de politică publică din mandatele precedente au păstrat acest caracter. Înţeleg să exercit şi acest nou mandat în condiţii de deplină echidistanţă politică.
Anul 2009 a fost marcat de confruntări pe zona Justiţiei. Două conflicte constituţionale cu Executivul şi Administraţia Prezidenţială, ambele pierdute de CSM la Curtea Constituţională, mişcări de protest care au blocat actul de Justiţie, contestarea proiectului legii de salarizare, în condiţiile în care el a cuprins toate sporurile dobândite prin hotărâri judecătoreşti, respingerea sistematică de către CSM a cererilor de detaşare în Ministerul Justiţiei, inclusiv o cerere de prelungire a detaşării unui secretar de stat ce era deja numit prin decizia Primului Ministru pe perioadă nedeterminată şi altele, au marcat eficienţa cooperarii interinstituţionale.
De aceea, este important să se pună punct ostilităţilor nejustificate faţă de Ministerul Justiţiei, cu atât mai mult cu cât mizele politice care le-au stimulat uneori au fost artificiale sau au încetat să existe. Transformarea Ministerului Justiţiei într-o ţintă de atac instituţional nu va justifica propria legitimitate instituţională a altor instituţii sau persoane veleitare şi nici a unor excese de putere în sistemul judiciar. Politica CSM din 2009, de confruntare şi de manipulare a sistemului judiciar pentru a-l opune frontal Ministerului Justiţiei s-a dovedit falimentară. Verdictele Curţii Constituţionale şi prăbuşirea încrederii cetăţeanului în Justiţie după greva ilegală şi inutilă din 2009, sunt singurele rezultate ale acestei politici de confruntare.
Este important să depăşim teza simplistă a atacului la adresa independenţei magistraţilor, ori de câte ori Ministerul Justiţiei îşi expune poziţii de politică publică în legătură cu diverse probleme din sistemul judiciar. Independenţa magistraţilor este consolidată şi nu mai este pusă la îndoială. Problemele sunt acum în zona integrităţii şi a responsabilităţii.
Cred că este momentul să lăsăm deoparte astfel de jocuri şi să nu permitem trecutului să ne ţină în loc. Fiecare instituţie are rolul şi competenţele sale. CSM trebuie consolidat instituţional, dar nu în dauna Ministerului Justiţiei. Reciproca este valabilă. Fiecare instituţie trebuie să îşi exercite atribuţiile în cooperare cu celelalte. Servim cu toţii interesul cetăţenilor, nu al unei caste profesionale sau grup politic.
Dorim să lansăm o largă consultare a magistraţilor şi grefierilor de la baza sistemului, pentru că mesajele noastre în 2009 au fost în general obturate şi nu au ajuns la fiecare magistrat şi grefier. Trebuie să îmbunătăţim comunicarea publică.
Dorim să iniţiem un parteneriat complex cu CSM-ul, magistraţii, asociaţiile acestora şi sindicatele din sistem, cu partidele politice şi Parlamentul României, pentru a accelera îndeplinirea obiectivelor din Mecanismul de Cooperare şi Verificare.
Rămân deschis unei relaţii corecte cu magistraţii şi ceilalţi profesionişti din sistem, le respect independenţa şi plec de la prezumţia bunei credinţe. O relaţie corectă se bazează pe respect reciproc şi rostirea adevărului.
Consider că Ministerul Finanţelor Publice trebuie să fie un partener al Ministerului Justiţiei în susţinerea reformelor, iar Ministerul Afacerilor Externe trebuie să ne susţină eforturile de dialog şi cooperare cu Comisia Europeană. Am iniţiat deja convorbiri în acest sens cu miniştrii de resort nominalizaţi. Acest parteneriat trebuie să fie pragmatic şi efectiv, adică tradus în fapte concrete, dincolo de declaraţii de bune intenţii.
Îmi propun să încerc să atrag şi să catalizez energii şi resurse politice, administrative şi financiare către Puterea Judecătorească.
Pentru aceasta voi încerca să am o relaţie mai strânsă cu Parlamentul, în primul rând cu dumneavoastră, membrii comisiilor de specialitate aici de faţă, dar şi direct cu toate partidele politice. Sper să reuşim împreună să coagulăm o platformă de acţiune politică de susţinere pe termen mediu şi lung a Justiţiei.
De asemenea, ca minister furnizor de expertiză juridică, ne propunem să jucăm un rol activ în perspectiva unei eventuale reforme constituţionale. Cred că reforma CSM trebuie să fie un punct important în cadrul acesteia. De asemenea, cred că trebuie reflectat şi în legătură cu preocupările legate de modul de configurare a competenţelor în cadrul jurisdicţiei constituţionale.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Din păcate, România continuă să fie percepută ca o ţară afectată de flagelul corupţiei şi acest lucru reclamă acţiune. Fenomenele de crimă organizată şi trafic de persoane trebuie de asemenea să fie în atenţia noastră. În fine, trebuie să fim pregătiţi să venim în întâmpinarea problemelor legate de solicitările de repatriere a unor cetăţeni români certaţi cu legea în alte state membre ale Uniunii Europene.
Continuarea politicilor de combatere a corupţiei, prin prevenţie, depistare şi inculpare a faptelor de corupţie, trebuie continuată susţinut. În acest demers, ne menţinem simultan preocuparea faţă de profesionalismul anchetelor şi respectul garanţiilor procesuale.
Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti reprezintă temeiul libertăţii şi democraţiei dobândite în urmă cu 20 de ani.
Combaterea corupţiei nu trebuie să fie afectată de ingerinţe politice şi voi încerca să veghez ca acest lucru să nu se întâmple. Adresez un îndemn ferm tuturor celor implicaţi în acest domeniu important să acţioneze profesionist, cu respect pentru proceduri şi garanţii şi în afara oricăror ingerinţe sau consideraţii politice.
În acelaşi timp, considerăm că judecătorii au în egală măsură responsabilitatea procesării dosarelor de corupţie fără tergiversări şi amânări neîntemeiate. Anchetele şi dosarele de corupţie trebuie finalizate în termene rezonabile, altfel, ele nu îşi mai ating efectele prevăzute de lege.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
În programul de guvernare am indicat 10 obiective esenţiale pentru politicile publice în justiţie. Acestea sunt următoarele:
1) adoptarea codurilor de procedură şi începerea pregătirii sistemului judiciar pentru implementarea, eventual etapizată, a celor patru coduri;
2) reforma Ministerul Public;
3) îmbunătăţirea legislaţiei privind funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM);
4) combaterea corupţiei şi a criminălităţii organizate;
5) ameliorarea stării resurselor umane şi organizării sistemului judiciar;
6) ameliorarea coerenţei legislative;
7) reducerea duratei proceselor;
8) continuarea reformelor în sistemul penitenciar;
9) continuarea implicării proactive în agenda europeană a Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne;
10) continuarea reformării Ministerului Justiţiei.
Fiecare dintre aceste obiective strategice comportă obiective operaţionale şi direcţii de acţiune pe care le-am indicat în programul de guvernare.
De aceea, mă voi limita să subliniez doar câteva dintre acestea, prioritare pentru 2010.
Chestiunea implementării codurilor este precedată de adoptarea celor de procedură, efectuarea unor studii de impact şi pregătirea sistemului judiciar, din punct de vedere logistic. De asemenea, vom propune CSM să iniţiem un efort comun de pregătire a magistraţilor şi personalului auxiliar pentru aplicarea lor, seminarii şi simulări de procese.
Un aspect important este legat de redactarea legii de punere în aplicare a codurilor, ea însăşi un act legislativ extrem de complex. O evaluare preliminară efectuată la Ministerul Justiţiei a indicat necesitatea modificării a aproximativ 600 de legi pentru punerea în aplicare a celor patru coduri.
Identificarea, selectarea şi angajarea specialiştilor care să redacteze legea de punere în aplicare a codurilor, ea însăşi un cod în sine, reprezintă o provocare serioasă pentru minister. Am iniţiat deja procedurile de selecţie publică a acestora. Aceeaşi provocare o reprezintă şi angajarea specialiştilor pentru studiile de impact.
Structura Ministerului Public reclamă ajustări, pentru a elimina dezechilibrele funcţionale, unităţi de parchet supraîncărcate şi altele subutilizate. Cred, de asemenea, că se impune o mai mare responsabilitate în modul în care unităţile de parchet, în special unităţile specializate DNA şi DIICOT, dozează energiile între cauzele foarte importante şi complexe şi cele care nu prezintă indicii solide privind comiterea de infracţiuni.
Reforma CSM implică două planuri, unul al reformei constituţionale, în ceea ce priveşte componenţa CSM şi unul al reformelor legii de organizare, în ceea ce priveşte unele aspecte funcţionale. În continuare, în ciuda măsurilor de cosmetizare luate la propunerea CSM în 2009 în ceea ce priveşte Inspecţia Judiciară, cumulul între calitatea de organ care efectuează ancheta disciplinară şi cel care judecă, rămâne o contradicţie cu un principiu fundamental în materie judiciară şi va induce probleme de eficienţă şi legitimitate a deciziilor. Va trebui să reflectăm asupra acestei vulnerabilităţi de sistem.
Un aspect foarte discutat în 2009 a fost transferul bugetelor de la minister la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Acest transfer a fost succesiv amânat timp de mai mulţi ani, ceea ce demonstrează că măsura a fost instituită în lege prematur şi fără măsuri adiacente de implementare. Fără a ne declara opoziţia de principiu, nu putem decât constata că la acest moment, ÎCCJ nu este pregătită administrativ pentru o astfel de măsură radicală, iar soluţia demantelării Ministerului Justiţiei pentru a suplini această lipsă de pregătire, nici nu poate fi luată serios în discuţie. Conducerile ÎCCJ nu au întreprins de-a lungul anilor niciun efort instituţional sistematic de pregătire a preluării bugetelor, limitându-se la simpla solicitare de principiu. Vom întreprinde un studiu în acest sens în 2010, urmând să ne formulăm poziţia şi să propunem pe baza acestuia o soluţie tehnică în prima jumătate a anului viitor. În orice caz, preluarea administrării banului public de către Puterea Judecătorească trebuie însoţită de garanţii serioase privind buna cheltuire a acestuia. Dezvoltarea instituţiei managerului de instanţă este una dintre aceste garanţii, cu atât mai mult cu cât Ministerul Justiţiei a întreprins în cooperare cu CSM şi o fundaţie germană, un proiect pilot 6 în instanţe din România, recent finalizat cu succes.
Una dintre principalele probleme ale sistemului judiciar o reprezintă starea resurselor umane. Avem nevoie de mai mulţi judecători, procurori, grefieri şi inspectori de probaţiune. Implementarea codurilor va face acest imperativ mai stringent. Pe baza unui număr adecvat de personal, se poate vorbi de specializarea acestuia, ca şi de crearea de secţii specializate în toate instanţele.
Este important să regândim modul de acces şi promovare în magistratură, inclusiv la ÎCCJ. De asemenea, legislaţia privind răspunderea magistraţilor este finalizată şi trebuie lansată în dezbaterea publică. În ipoteza în care codurile de procedură mai întârzie, vom propune măsuri punctuale şi tranzitorii de simplificare a procedurii, astfel încât să reducem durata proceselor şi să asigurăm o mai bună acoperire a cheltuielilor instanţelor prin noi reguli privind suportarea cheltuielilor de judecată. Legislaţia privind taxele de timbru ar trebui şi ea regândită, inclusiv sub aspectul direcţionării fondurilor.
Un aspect important este degrevarea magistraţilor de o serie de activităţi care nu sunt compatibile cu statutul lor sau care implică activităţi administrative, fără legătură cu activitatea jurisdicţională. Am elaborat deja proiectul de reglementare prin care vom înlocui judecătorii delegaţi la registrul comerţului. Intenţionăm să gândim un sistem prin care să înlocuim judecătorii în procesul electoral. Aceasta temă este însă de perspectivă şi reclamă o dezbatere publică. Este timp până la viitoarele alegeri la termen pentru implementarea unei soluţii.
Ca principiu, trebuie să asigurăm treptat revenirea la un grad de ocupare care să permită magistraţilor să efectueze cu adevărat o operă de judecată. Aceasta implică în mod necesar un timp adecvat de reflecţie înainte de darea unei soluţii. Numai astfel putem obţine calitatea necesară în actul de cercetare penală sau de judecată.
Cu certitudine vom lansa în dezbatere publică în prima jumătate a anului 2010 documente de politică publică privind reformarea sistemului de expertize tehnice şi criminalistice, a executorilor judecătoreşti şi notarilor. Acestea sunt în stadiu avansat de elaborare şi vor fi adoptate curând la nivelul conducerii ministerului.
Vom continua să accelerăm implementarea programului cu Banca Mondială pentru refacerea unor sedii de instanţe. Am obţinut rezultate palpabile în 2009, recunoscute deschis de Banca Mondială, în ciuda unor acuzaţii nefondate vehiculate interesat de unele cercuri. Este momentul cred să indicăm şi cauzele pentru care în anii trecuţi programul a trenat. În primul rând, durata de timp prevăzută pentru consumarea programului de finanţare a fost prea scurtă în raport cu volumul finanţării şi lungimea procedurilor. În al doilea rând, legislaţia aplicabilă impune proceduri birocratice. Ministerul Justiţiei a iniţiat în 2009 un demers de simplificare a procedurilor, dar s-a lovit de refuzul explicit al altor ministere implicate, care preferă un surplus de garanţii legale în locul celerităţii. În al treilea rând, unele erori şi întârzieri produse în procedurile de selecţie a constructorilor de către unele curţi de apel. Cu toate acestea, în 2008 şi 2009 au fost recuperate întârzieri importante şi vom continua să impulsionăm accelererarea procedurilor la nivelul comitetelor interministeriale şi al curţilor de apel. În efortul de ameliorare a infrastructurii imobiliare este nevoie şi de cooperarea strânsă a altor ministere şi a curţilor de apel, pentru derularea corectă şi rapidă a procedurii de selecţie a constructorilor.
În 2008 şi 2009 am demarat o reformă treptată a sistemului penitenciar, introducând măsuri noi, precum specializarea penitenciarelor. O strategie de reformă a sistemului penitenciar a fost elaborată la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) şi însuşită de minister. Sistemul penitenciar este unul foarte complex, care necesită o acţiune cu totul specială, având în vedere caracterul delicat al problemelor implicate. Legat de acest domeniu, se impune tranşarea problemei arhivei fostului Serviciu Intern de Protecţie şi Anticorupţie şi a unui serviciu operativ care să pună în gardă conducerea ANP şi a penitenciarelor despre existenţa unor cazuri şi fenomene asemănătoare cu cazul Gorbunov. Intenţionez să lansez în dezbatere publică aceste două probleme, care să fie tranşate printr-o lege adoptată de Parlament. De asemenea, cred că trebuie să studiem soluţia operării unor penitenciare în sistem privat şi intenţionez să lansez un studiu al unor astfel de sisteme care operează în terţe state, care să se finalizeze cu un document de politică publică.
În ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie penală în cadrul UE, am participat la procesul de adoptare a Raportului privind aplicarea de către România a Deciziei Cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între Statele Membre.
În luna iunie 2009 au fost luate primele măsuri pentru aducerea la îndeplinire a recomandărilor din raport prin instituirea unui dialog cu Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) şi CSM.
Am organizat la nivel de experţi întâlniri cu colegii din Italia, SUA, Canada, Brazilia.
Pentru anul 2010, MJLC îşi propune să transpună în legislaţia internă noi Decizii Cadru si Decizii ale Consiliului Uniunii Europene:
a) transpunerea Deciziei Consiliului privind consolidarea Eurojust si a Deciziei Consiliului privind Reţeaua Judiciară Europeană;
b) transpunerea unor decizii-cadru ale Consiliului adoptate în anul 2008, cu termen de transpunere de către Statele Membre 2011 (privind mandatul european de obţinere a probelor; privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce hotărârilor privind pedepse privative de libertate; privind hotărârile pronunţate in absentia, etc).
În domeniul cooperării judiciare în materie civilă, comercială şi de dreptul familiei, am facilitat accesul la informaţia privind cooperarea judiciară prin internet:
a) actualizarea Ghidului de cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi comercială publicat pe pagina de internet a ministerului;
b) completarea structurii INTRANET în materie civilă şi comercială, în coordonare cu actualizarea Ghidului de cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi comercială.
La nivelul Uniunii Europene, ministerul şi-a adus contribuţia la întocmirea Programului Stockholm al Preşedinţiei Suedeze cu propuneri privind cooperarea judiciară internaţională în materie civilă. În legătură cu Conferinţa de Drept Internaţional Privat de la Haga, cea mai importantă activitate a fost finalizarea profilului de ţară al României raportat la Convenţia şi Protocolul de la Haga din 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere din străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei şi legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere.
Obiectivul în 2010 este aducerea la îndeplinire a atribuţiilor Ministerului Justiţiei de autoritate centrală în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, comercială şi de dreptul familiei în baza instrumentelor juridice ale Uniunii Europene, Consiliului Europei, Organizaţia Naţiunilor Unite şi a celor încheiate la nivel bilateral, în cadrul procedurilor referitoare la obţinerea pensiei din străinătate, aspectele civile ale răpirii internaţionale de copii, executare a hotărârilor judecătoreşti, recuperarea creanţelor, obţinerea probelor şi conţinutului dreptului străin, transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare, acordarea asistenţei juridice gratuite şi a compensaţiilor financiare victimelor infracţiunilor, etc.
În fine, vom continua în 2010 reforma ministerului, sub aspectul evaluării profesionale a personalului şi, dacă se impune, continuarea ajustărilor structurale.
Ministerul Justiţiei va trebui să-şi întărească rolul şi capacitatea de furnizor de expertiză juridică la nivelul Guvernului. Să nu uităm că ministerul avizează anual mii de acte normative elaborate în celelalte ministere.
De asemenea, vom creşte eforturile de atragere de fonduri comunitare pentru diferite programe, atât în sistemul judiciar, cât şi în sistemul penitenciar.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Am expus în cele de mai sus, câteva din dezideratele noastre. Există şi altele, la fel de importante, pe care le-am cuprins în programul de guvernare. Altele, mai de detaliu, vor fi cuprinse în planul de acţiune al ministerului şi strategiile de reformă şi combatere a corupţiei, pe care urmează să le elaborăm.
Aceste obiective se pot atinge dacă sunt întrunite două condiţii esenţiale, cooperarea CSM şi pe un plan mai larg, a magistraţilor şi personalului auxiliar, şi susţinerea lor de către întreg spectrul politic.
De aceea, cred că este extrem de important semnalul şi mesajul pe care dumneavoastră îl veţi da astăzi faţă de acest program, prin votul pe care îl veţi exprima.
Cetăţenii români sunt în prezent dezamăgiţi de Justiţia noastră şi suntem cu toţii responsabili pentru această situaţie. Situaţia este atât de gravă, încât numai împreună, guvernanţi, legislatori, magistraţi şi profesionişti ai dreptului putem reuşi dezlegarea ei.
Momentul istoric al adoptării codurilor civil şi penal de către Parlament a fost prima piatră la temelia unui nou edificiu al Justiţiei. Sunt încrezător că vom putea reuşi împreună să continuăm acest proiect vital pentru statutul României de stat membru al Uniunii Europene şi pentru cetăţenii noştri, dar şi pentru cei europeni.
Din acest motiv, cu permisiunea dumneavoastră, voi considera un eventual vot negativ ca fiind exprimat exclusiv la adresa subsemnatului, iar un eventual vot pozitiv, ca fiind în primul rând la adresa programului pentru o Justiţie modernă.
Dincolo de acest aspect, voi continua să mă conduc în demersurile mele după vorbele lui Churchill, care spunea: “Niciodata, niciodată, niciodată, dar absolut niciodată, să nu renunţi. Iar atunci când nu mai poţi, continuă.”. Voi continua deci, să urmăresc schimbarea la faţă în bine a Justiţiei noastre, după modestele mele puteri.
Vă mulţumesc.”
sursa: www.juridice.ro
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu