Pe baza sentinţei din cazul „Viaşu contra România”, care condamnă statul la plata a 115.000 de euro, instanţele româneşti au început să stabilească despăgubiri la valoarea de piaţă
Statul a fost obligat să plătească în maximum 3 luni de la comunicarea hotărârii
Veste bună pentru zecile de mii de români care se luptă de ani de zile cu autorităţile statului pentru obţinerea unor despăgubiri financiare adecvate pentru proprietăţile confiscate de regimul comunist ce nu le-au putut fi retrocedate în natură. Printr-o sentinţă pronunţată la finele anului trecut în cazul „Viaşu contra România”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului le dă acestora posibilitatea de a se adresa instanţelor civile, pe baza dreptului civil comun, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor şi obligarea statului la plata lor.
În anul 2000, Gheorghe Viaşu, din Drobeta Turnu-Severin a solicitat despăgubiri financiare pentru o suprafaţă de 16,65 hectare de teren din comuna gorjeană Cătunele, ce nu i-a putut fi retrocedată întrucât se afla în patrimoniul unei exploatări miniere. După un an de umblat zadarnic pe la toate autorităţile locale şi centrale, omul a dat statul în judecată la CEDO, cerând obligarea statului român la plata unor despăgubiri băneşti, obligaţie prevăzută de legislaţia internă în materie, dar ignorată sistematic de autorităţi, sub diferite pretexte. După o analiză amănunţită a legislaţiei româneşti, judecătorii CEDO au ajuns la concluzia că acest caz este tipic pentru modul în care statul român înţelege să derobeze sistematic de la rezolvarea problemei despăgubirilor financiare echitabile pentru proprietăţile ce nu pot fi restituite în natură.
„Curtea conchide că faptele cauzei revelează existenţa în ordinea juridică românească a unei lipse în consecinţa căreia s-au aflat, sau se află încă o categorie întreagă de particulari, atinşi în dreptul lor de a se bucura de bunurile lor. Repetarea încălcărilor constatate, dublată de disfuncţionalităţile mecanismului de restituire arată că există o acumulare de lipsuri de natură identică, ce reflectă o situaţie care durează, căreia nu i s-a adus încă un remediu şi pentru care justiţiabilii nu dispun de nici o cale de recurs intern”, se spune în motivarea sentinţei CEDO prin care statul român a fost condamnat în acest caz la plata unei despăgubiri de 115.000 de euro, bani ce trebuie plătiţi de Ministerul Finanţelor în trei luni de la comunicarea hotărârii.
Temei pentru instanţele româneştiÎn cuprinsul sentinţei, judecătorii CEDO subliniază totodată că, în cazurile de acest fel, legislaţia română oferă instanţelor interne suficiente temeiuri pentru pronunţarea unor hotărâri de despăgubire echitabilă pe baza dreptului civil comun, fapt ce ar putea pune capăt tergiversărilor nejustificate în soluţionarea numărului enorm de dosare – circa 200.000 la finele lui 2008, din care peste 30.000 numai în Bucureşti! - plimbate ani de zile, fără nici un rezultat, între instituţiile administrative locale şi centrale.
Această argumentaţie a devenit temei pentru instanţele româneşti mai repede decât s-ar fi crezut: la finele lunii ianuarie a.c., într-un dosar identic celui amintit de la CEDO, judecătoarea Cristina Veste, de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a pronunţat o hotărâre prin care a obligat Ministerul Finanţelor la plata a 4,252 miliarde de lei vechi drept despăgubiri pentru un teren de 28,35 hectare dintr-o localitate buzoiană, ce nu a putut fi retrocedat în natură urmaşilor proprietarului de drept.
„Cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa CEDO, instanţa apreciază că, având în vedere consacrarea legislativă a dreptului la despăgubiri al reclamanţilor, incertitudinile privitoare la punerea în aplicare a acestor dispoziţii sunt de natură a constitui, prin persistenţa lor în timp şi prin absenţa unor reacţii coerente şi rapide din partea autorităţilor, o încălcare a obligaţiei pârâtului – statul român, n.n. – de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului”, se spune în sentinţa dată de magistratul Cristina Veste, care face referire la cazul „Viaşu contra România”. Rămâne de văzut dacă exemplul său de a pune jurisprudenţa CEDO mai presus de precarităţile legislaţiei româneşti în materie va fi urmat şi de magistraţii Tribunalului Bucureşti, unde Ministerul Justiţiei poate face recurs împotriva acestei sentinţe, ce constituie un precedent salutar privind modul în care judecătorii români pot pune şi ei capăt abuzurilor statului faţă de cetăţeni, astfel încât aceştia să nu mai fie nevoiţi să apeleze la CEDO.
de Adrian POPESCU ( This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it )
sursa: www.gandul.info
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu