TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA I PENALA
Dosar nr. 8716/299/2009
I N C H E I E R E
Sedinta publica de la data de 06.04.2009
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTE - V V
JUDECATOR - M D G
JUDECATOR - G A M
GREFIER - N
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a fost reprezentat prin procuror D C L.
Pe rol se afla solutionarea cauzei penale avand ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului l Bucuresti si de inculpatii B G, Z C O, D S F, D N, B D impotriva incheierii de sedinta din Camera de Consiliu din data de 03.04.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul penal nr.8716/299/2009.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta recurentul B G, aflat in stare de arest si asistat de aparatori alesi, cu delegatii la dosar, Z C O, aflat in stare de arest si asistat de aparatori alesi, cu delegatii de la dosar, D S F, aflat in stare de arest si asistat de aparatori alesi, cu delegatii de la dosar D N, aflat in stare de arest si asistat de aparatori alesi, cu delegatii de la dosar B D aflat in stare de arest si asistat de aparatori alesi, cu delegatii de la dosar si intimatul inculpat GM, personal si asistat de aparator ales, cu delegatie la dosar .
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care
Se depune la dosar de catre un reprezentant al Academiei Catavencu o cerere prin care se solicita sa se incuviinteze efectuarea unor schite in timpul sedintei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca se opune acestei cereri, nefiind de acord ca imaginea sa sa apara in acest mod.
Aparatorii recurentilor inculpati arata ca nu se opun acestei cereri, cauza de fata reprezentand un interes public, astfel ca multe persoane sunt interesate de acest caz.
Tribunalul, deliberand respinge aceasta cerere de efectuare a unor schite in timpul sedintei de judecata, avand in vedere ca informarea publicului se poate face si prin alte mijloace, in sala de sedinta fiind prezenti si reprezentanti ai presei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului l Bucuresti si de inculpatii B G, Z C O, D S F, D N, BD.
Primul aparator ales al recurentului inculpat B G depune motivele de recurs la dosar si arata ca incheierea de sedinta atacata este nelegala, avand in vedere ca s-au respins exceptiile invocate privind referatul de luare a masurii arestarii preventive. Astfel, arata ca din actele dosarului rezulta ca acest inculpat nu a fost ascultat de procuror inainte de intocmirea propunerii de arestare preventiva, ceea ce contravine exigentelor art.1491 si 150 alin.1 Cod de procedura penala.
In plus, arata ca motivarea instantei de fond este in afara dispozitiilor legale, avand in vedere ca s-a retinut faptul ca inculpatul la momentul cand a conditionat darea unei declaratii de prezenta aparatorului sau ales, acesta a omis sa indice numele acestui aparator. Obligatia organelor de cercetare penala era aceea de a-l incunostinta pe inculpat asupra faptului ca are dreptul de a-si alege un aparator, fiind un drept constitutional al inculpatului, conform art.24 din Constitutia Romaniei si art.6 pct.3 din CEDO. Astfel, asa cum rezulta din actele dosarului, in intervalul mentionat, 12.50-13.00 inculpatul, care la acel moment avea calitatea de invinuit, a aratat ca doreste sa dea declaratie in prezenta aparatorului sau ales, cerere ce este consemnata atat olograf cat si pe un formular tipizat. Astfel, in mod gresit s-a retinut ca inculpatul a dorit sa isi exercite dreptul la tacere. In plus, s-a retinut gresit calitatea de inculpat a clientului sau la momentul retinerii sale de la orele 13.00, deoarece acesta avea la acel moment calitatea de invinuit, fiind astfel incalcate prevederile art.237 Cod de procedura penala, ordonanta de punere in miscare a actiunii penale fiind data dupa orele 13.00 cand clientul sau avea calitatea de invinuit, astfel ca acestuia nu i-a fost adusa la cunostinta actiunea penala pusa in miscare, astfel ca nu isi poate produce efectele, respectiv intocmirea propunerii de arestare preventiva.
Astfel, la instanta de fond s-au incalcat flagrant dispozitiile legale prin respingerea acestei exceptii privind neasistarea juridica a inculpatului, astfel ca cele 3 inscrisuri intitulate „declaratii” reprezinta de fapt o cerere a inculpatului de a fi asistat de aparator ales. In plus, din actele dosarului rezulta ca inculpatul nu a fost asistat nici macar de un aparator din oficiu, acesta prezentandu-se la ora 14.35, procedurile fiind finalizate inca de la orele 13.00, consecinta nerespectarii prevederilor legale privind asistenta juridica atragand nulitatea absoluta conform art.197 alin.2 Cod de procedura penala, avand in vedere ca potrivit art.150 alin.1 Cod de procedura penala propunerea arestarii preventive se poate dispune numai dupa ascultarea inculpatului atat de catre procuror cat si de catre judecator.
Mai arata ca in mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca urmarirea penala s-a dispus fata de inculpat in rem avand in vedere ca din actele dosarului rezulta ca la data de 04.02.2009 urmarirea penala s-a inceput in rem iar la data de 31.03.2009 in personam, avand in vedere declaratiile partilor vatamate luate la data de 02.02.2009. Astfel, toate actele efectuate pana la data de 04.02.2009 trebuiesc considerate nule, fiind impiedicat accesul aparatorului la efectuarea tuturor acestor acte de urmarire penala, fapt ce era esential conform art.6 alin.3 din Cod de procedura penala, de unde rezulta faptul ca toate aceste acte de urmarire penala au fost efectuate cu incalcarea prevederilor legale.
Mai arata ca au fost incalcate si dispozitiile art.183 alin 1 si 2 Cod de procedura penala, astfel ca in loc sa se emita citatie pentru chemarea clientului sau conform art.70 ali.2 Cod de procedura penala, s-a procedat direct la emiterea mandatului de aducere.
O alta critica adusa instantei de fond este aceea ca in loc sa se examineze cauza prin prisma dispozitiilor art.143 si 148 Cod de procedura penala, se procedeaza in mod inadmisibil la o judecata in fond a cauzei, chiar prin exprimarea din incheierea recurata aratandu-se ca nu se face distinctie intre examinarea propunerii de arestare preventiva si solutionarea cauzei pe fondul ei. Astfel, i s-a reprosat inculpatului ca a instigat si apoi a participat efectiv la lipsirea de libertate a trei persoane, desi judecatorul trebuia sa examineze daca exista probe in acest sens conform art.68/1 Cod de procedura penala. Astfel, se arata ca sunt doar niste afirmatii ale partilor vatamate care arata ca ar fi fost sechestrati la cererea lui B G, fapt ce nu este dovedit in nici un fel, la dosar aflandu-se o serie de inregistrari video din care nu reiese in nici un fel fapta materiala a acestui inculpat. Astfel, din actele dosarului rezulta ca inculpatul se afla intr-un loc public, respectiv intr-un bar unde a purtat o discutie cu partile vatamate.
Mai arata ca instanta de fond nu a tinut seama si de prevederile art.465 Cod de procedura penala referitor la infractiunea flagranta, astfel ca o persoana ce urmareste o alta persoana ce se presupune ca ar fi comis un furt, are dreptul de a-l prinde pe acesta din urma, iar legea nu prevede ca este infractiune actiunea unei persoane de nu sesiza organele de politie. In consecinta, este evident ca nu exista probe certe referitor la infractiunea de lipsire de libertate, partile vatamate nefiind private de libertatea de apleca din acel bar, nefiind duse intr-un loc ascuns.
Instanta de fond a retinut in mod gresit ca lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol social, dar fara a se dovedi in vreun fel acest lucru, mentionandu-se in schimb declaratiile publice ale inculpatului contra autoritatilor si care a sfidat legea. Din reactia publica reiese contrarul celor sustinute de instanta de fond cum ca lasarea inculpatului in stare de libertate ar crea o neliniste in randul opiniei publice.
In consecinta, solicita admiterea recursului declarat de inculpat, conform art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod de procedura penala, casarea incheierii de sedinta recurate si revocarea masurii arestarii preventive.
Al doilea aparator al recurentului inculpat B G solicita sa se constate modalitatea de citare a inculpatului cu mandat de aducere care a fost efectuata cu rea credinta si neinlaturata de catre instanta de fond conform art.197 alin.2 Cod de procedura penala. Mai arata ca instanta de fond analizeaza cauza ca si cum ar fi fost sesizata cu rechizitoriu, desi la un moment dat face o confuzie referitor la apartenenta partilor la anumite clanuri, respectiv a partilor vatamate. Prin modalitatea de motivare a incheierii de sedinta recurate, se incalca prevederile CEDO, asa cum reiese si din decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se arata ca judecatorul nu trebuie sa se intemeieze pe probabilitati, ci doar pe probe concrete. In acest sens invoca deciziile nr.26629/04.04.2000 si nr.38797/04.05.2006 ale CEDO in care instantele sunt condamnate pentru aceiasi situatie aratata anterior, respectiv neanalizarea in mod temeinic a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei. In consecinta, solicita admiterea recursului declarat de inculpat si cercetarea acestuia in stare de libertate.
Al treilea aparator ales al recurentului inculpat B G solicita sa se constate ceea ce nu s-a constat la instanta de fond, respectiv modalitatea de indeplinire a mandatului de aducere a inculpatului, respectiv in modalitatea prevazuta de art.183 alin.1 Cod de procedura penala in loc de cea prevazuta de art.183 alin.2 Cod de procedura penala cum ar fi fost corect. Apreciaza ca modalitatea de citare este inceputul unor serii de abuzuri, inculpatul fiind luat de catre organele de politie fara nici un temei legal, erori ce trebuiau indreptate conform art.197 alin.5 Cod de procedura penala. In continuarea abuzurilor efectuate asupra inculpatului, arata ca acestuia i s-a interzis asistarea de catre un aparator ales desi inculpatul avea un astfel de aparator, refuzandu-i-se astfel un drept constitutional. In plus, arata ca nu le-a fost pus la dispozitie aparatorilor alesi dosarul cauzei pentru a lua cunostinta de actele dosarului, atat la instanta de fond, cat si la Parchet.
Solicita sa se constate ca la infractiunile flagrante, prinderea infractorilor de catre cetateni nu echivaleaza cu lipsirea de libertate a unei persoane. In plus, arata ca ducerea unei persoane intr-un anumit loc cu consimtamantul acesteia, nu echivaleaza cu lipsirea de libertate. Faptul ca inculpatul nu a mers la politie pentru a denunta acest furt, nu este o infractiune, solicitand sa se constate ca toata procedura efectuata este viciata. In consecinta, solicita admiterea recursului declarat de inculpat, achiesand la concluziile puse de colegii sai si depune la dosar note scrise.
Al patrulea aparator ales al recurentului inculpat B G arata ca nu s-au dovedit in cauza incidenta prevederilor art.143 Cod de procedura penala, respectiv existenta indiciilor temeinice din care sa rezulte presupunerea existentei infractiunii de lipsire de libertate. Astfel, instanta de fond a incalcat prevederile art.143 Cod de procedura penala si art.5 din CEDO, privarea de libertate justificandu-se numai atunci cand o alta masura preventiva nu ar fi eficienta, invocand tratate de drept penal in acest sens. Singurele probe din dosar sunt declaratiile partilor vatamate, o expertiza stiintifica neconcludenta, cat si declaratiile unui martor cu identitate protejata. Toate aceste aspecte nu dovedesc presupunerea ca inculpatul se face vinovat de faptele pentru care este cercetat, singura situatie de fapt retinuta fiind aceea ca inculpatul a trimis un coinculpat sa ia legatura cu alta persoana. Referitor la existenta prevederilor art.148 lit.f Cod de procedura penala, se constata ca nu sunt indeplinite, ba chiar opinia publica dezaproba arestarea acestui inculpat. Prin urmare, solicita admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheierii recurate si punerea in libertate de indata a acestuia.
Al cincilea aparator ales al recurentului inculpat B G arata ca incheierea de sedinta atacata este nelegala si netemeinica, unde se apreciaza ca inculpatul a avut o atitudine nesincera prin nerecunoasterea faptei si prin lasarea inculpatului in libertate se poate ajunge la influentarea aflarii adevarului in cauza, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie.
Aparatorul ales al recurentului inculpat S C O solicita admiterea recursului declarat de acesta, casarea incheierii de sedinta recurate si respingerea propunerii Parchetului de arestare preventiva si cercetarea acestuia in stare de libertate. Apreciaza ca fata de natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul, nu se impune arestarea preventiva a acestuia, mai ales pentru motivul retinut de instanta de fond, respectiv nerecunoasterea savarsirii faptelor. Solicita sa se aiba in vedere circumstantele personale ale inculpatului care este casatorit, are performante sportive la activ, are doi copii minori si nu este cunoscut cu antecedente penale.
Aparatorul ales al recurentului inculpat D S F arata ca in incheierea de sedinta recurata s-a retinut ca acesta a utilizat o arma de foc, dar se face confuzie intre partile vatamate. Solicita admiterea recursului declarat de acest inculpat si inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara.
Aparatorul ales al recurentului inculpat D N solicita admiterea recursului declarat de acesta, incheierea recurata fiind nelegala si netemeinica, sustinand cele aratate de aparatorul ales al inculpatului B G avocatul G M. Referitor la citarea inculpatilor cu mandate de aducere, arata ca aceasta modalitate a fost nelegala, nefiind indeplinite in cauza prevederile Codului de procedura penala. Conform art.183 Cod de procedura penala, ascultarea inculpatului se face in cel mai scurt timp, iar in cauza desi mandatul de aducere a fost indeplinit la orele 06.30, ascultarea s-a facut la ora 09.15, fiind astfel o privare de libertate nelegala a inculpatului in acest interval. Ulterior ascultarii sale, inculpatul a fost retinut la ora 16.45 si s-a dispus inceperea urmaririi penale, timp in care nu i s-a adus la cunostinta faptul ca poate pleca, fiind tinut in mod nelegal in sediul politiei. Din analiza materialului, rezulta ca acesta consta in declaratia unui martor cu identitate protejata care arata ca i-au fost povestite anumite aspecte de catre partile vatamate. Din vizionarea inregistrarilor video, ce au fost vazute in presa, nu reiese in nici un fel ca s-ar fi folosit vreo arma, iar din certificatul medico legal al victimei rezulta ca aceasta a avut nevoie de 7 zile de ingrijiri medicale. Se retine de catre instanta de fond fara nici o proba in a cest sens ca inculpatul a participat la rapirea partii vatamate M S si nici urmele de lovituri ce se retine a le fi avut partea vatamata nu se dovedeste ca au vreo legatura cu fapta inculpatului, acestea putand data din momentul accidentului rutier, chiar o parte vatamata declarand in data de 02.02.2009 ca nu doreste sa faca vreo plangere sau sa se prezinte la Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici". Astfel, intreg materialul probator se bazeaza doar pe declaratiile partilor vatamate dar nu se are in vedere si imposibilitatea fizica a acestui inculpat de a gresa in vreun fel aceste parti vatamate, datorita staturii sale.
Solicita sa se aiba in vedere ca nu sunt intrunite cerintele art.148 lit.f Cod de procedura penala, iar inculpatul are 5 copii in intretinere si nu va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Aparatorul ales al recurentului inculpat B D arata ca nu reiese din nici un act al dosarului vinovatia inculpatului, respectiv ca ar fi participat in vreun fel la lipsirea de libertate a partilor vatamate. Se retine de catre Parchet ca ar fi reiesit participarea sa din convorbirea telefonica a fratilor Ilie care arata ca i-ar fi lovit pe partile vatamate si inculpatul. In declaratia data, partile vatamate arata ca inculpatul era prezent in acel bar alaturi de alte 40-50 de persoane si nici din continutul inregistrarilor video nu reiese participarea sa la savarsirea acestei fapte. Mai arata ca inculpatul are patru copii minori, nu este cunoscut cu antecedente penale si are doi nepoti in intretinere.
Al doilea aparator ales al recurentului inculpat B D arata ca achieseaza la cele aratate anterior de colegii sai, nereiesind din nici un act al dosarului participarea acestui inculpat la savarsirea faptei. Astfel, solicita admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheierii de sedinta recurate si cercetarea acestuia in stare de libertate.
Aparatorul ales al intimatului inculpat G M solicita respingerea recursului declarat de Parchet si mentinerea incheierii de sedinta atacate ca fiind legala si temeinica din acest punct de vedere. Arata ca inculpatul se afla in acel bar pentru ca acesta era locul sau de munca si nu reiese de niciunde participarea sa la savarsirea infractiunii. Mai arata ca s-a prezentat in cursul acestei dimineti la Parchet pentru a se stabili programul ce il va urma si depune inscrisuri la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursurilor declarate de inculpati, ca nefondate, apreciind ca in mod corect instanta de fond a dispus admiterea propunerii de arestare preventiva, respingandu-se si exceptiile ridicate de catre inculpati. Astfel, arata ca achieseaza la motivarea instantei de fond referitor la emiterea mandatelor de aducere. Referitor la sustinerea aparatorilor inculpatilor cum ca la momentul motivarii incheierii de sedinta judecatorul a procedat la judecarea in fond a cauzei, apreciaza ca acesta nu a facut altceva decat sa coroboreze actele din dosar, potrivit art.143 si 148 lit.f Cod de procedura penala.
Inculpatul B G, avand cuvantul, dupa ce ia biblia ce se afla in sala de sedinta pentru depunerea marturiilor de catre martori, arata ca singura sa vina este aceea ca este o persoana miloasa si dupa o expunere a situatiei de fapt arata ca nu intelege pentru ce este arestat, partile vatamate fiind niste infractori recidivisti, care este posibil sa fie unele si aceleasi persoane cu martorii cu identitate protejata. Mai arata ca ordinul sau dat catre bodyguarzi a fost acela de a nu-i bate pe partile vatamate si i-a fost mila de acestia sa ii denunte pentru ca aveau familii, iar filmarea s-a efectuat pentru ca acestia sa nu depuna reclamatie ulterior. Astfel, arata ca nu le-a sechestrat pe partile vatamate, nu le-a privat de libertate iar ulterior i s-a solicitat suma de 50.000 de euro pentru a nu se face denunt impotriva sa. Mai arata ca lasarea sa in libertate nu prezinta un pericol social si nu se va sustrage cercetarii penale. Precizeaza ca el nu a avut functie politica niciodata si a fost votat pe locul doi in topul primilor 10 oameni de afaceri din Romania. Depune un inscris la dosar din partea Asociatiei Drepturilor Omului al carui presedinte de onoare este.
Recurentul inculpat S C O avand cuvantul, arata ca cine incearca sa prinda un infractor in aceasta tara, ori moare ori este arestat.
Recurentul inculpat DSF, avand cuvantul, arata ca nu are nimic de spus.
Recurentul inculpat D N, avand cuvantul, arata ca infractorii sunt liberi iar el este arestat.
Recurentul inculpat B D, avand cuvantul, arata ca este de acord cu cele spuse de aparatorul sau.
Intimatul inculpat G M P, avand cuvantul, arata ca este nevinovat si nu prezinta un pericol social.
T R I B U N A L U L
Prin incheierea de sedinta din data de 02.04.2009 pronuntata in dosarul nr. 8716/299/2009 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis propunerea de arestare preventiva a inculpatilor B G, Z C O, D S F, D N, B D formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului l Bucuresti si a respins propunerea de arestare fata de inculpatul G MP luand fata de acesta masura obligarii de a nu parasi tara.
Din punct de vedere procedural, prima instanta, a respins exceptia nulitatii referatului de propunere de arestare preventiva invocata de inculpatii G B si D Nicolae constatand motivat ca sustinerile inculpatilor nu sunt intemeiate.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanta a apreciat ca exista probe si indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele pentru care sunt cercetati asa cum rezulta din declaratiile partilor vatamate ce se coroboreaza cu declaratiile martorilor R C, V C, BA C, O Ad dar si cu inregistrarile video ale sistemelor de supraveghere ale Primariei Sector 3 Bucuresti si Primariei Municipiului Bucuresti din zona strazilor Nicolae Titulescu si Bdul Dorobanti.
De asemenea, prima instanta a avut in vedere si continutul interceptarilor telefonice dintre numitii I A si I P din care rezulta faptul ca aceste persoane au cunostinta de retinerea si agresarea partilor vatamate.
Cu privire la inculpatul G M P, Judecatoria a respins propunerea de arestare preventiva avand in vedere ca sunt indicii minime referitoare la posibilitatea ca inculpatul sa fi savarsit o fapta penala.
Impotriva acestei incheieri au promovat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului l Bucuresti si inculpatii B G, Z C O, D S F, D N, B D.
Reprezentantul Parchetului a aratat ca se impunea arestarea si a inculpatului G M avand in vedere ca din probele administrate pana in prezent exista indicii rezonabile ca si inculpatul G a participat la savarsirea faptei de lipsire de libertate a celor trei parti vatamate din imobilul din Voluntari.
Inculpatul G B a formulat motive ample de recurs aratand in esenta ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica deoarece masura arestarii s-a luat fara audierea inculpatului, ca s-au incalcat exigentele art.172 alin.1 Cod de procedura penala, mandatul de aducere emis impotriva inculpatului este lovit de nulitate absoluta, motivarea hotararii primei instante este una specifica unei hotarari de fond, nu exista probe si indicii temeinice privind savarsirea faptelor pentru care a fost arestat si nu s-a precizat de ce este necesara luarea celei mai aspre masuri preventive.
S-a mai apreciat, de asemenea, de catre unul din aparatorii inculpatului ca stilul de motivare este „evident importat din propaganda de profil”, prima instanta facand si consideratii cu totul straine problemei, aspect ce ar denota preocuparea de a gasi cu orice pret motive pentru a dispune masura arestarii preventive.
Inculpatul D S a criticat solutia de arestare aratand, in esenta, ca nu exista probe suficiente in acuzarea sa si ca ar fi trebuit sa se faca aplicarea principiului in dubio pro reo si oricum lasarea sa in libertate nu prezinta pericol pentru ordinea publica.
Inculpatul S C a criticat, de asemenea, solutia primei instante, in esenta, motivat de faptul ca nu exista probe suficiente in cea ce il priveste, i s-a incalcat prezumtia de nevinovatie si oricum motivarea primei instante este contradictorie in ceea ce priveste motivele de arestare.
Inculpatul B D, prin aparatori a solicitat instantei, in esenta, sa se constate ca nu exista nici o proba in ceea ce il priveste, din transcrierea interceptarilor telefonice depusa la dosar rezulta cu claritate ca nu a fost implicat in nicio fapta penala.
Inculpatul D N, prin motivele orale de recurs, a precizat, in esenta, ca arestarea sa este nelegala deoarece nu a fost audiat de procuror si nu exista probe si indici temeinice care sa atraga dupa sine luarea masurii arestarii preventive.
La dosar a fost depus un set de inscrisuri in circumstantiere.
Examinand incheierea recurata prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu conform art. 3856 alin. 3 Cod pr.pen., Tribunalul constata ca fiind nefondate recursurile declarate de procuror si de inculpati.
Astfel, tribunalul retine ca argumentele partilor sustinute atat prin concluzii orale cat si in notele scrise pot fi grupate pe aspecte procedurale, respectiv elemente referitoare la procedura urmata pana la formularea propunerii de luare a masurii arestarii preventive si aspecte referitoare la temeinicia acestei cereri, argumente ce urmeaza a fi analizate pe rand.
I. In ce priveste apararile motivate pe aspecte procedurale, tribunalul retine ca acestea au vizat mai multe chestiuni dupa cum urmeaza.
Referitor la chestiunile legate de mandatele de aducere emise pe numele inculpatilor, tribunalul retine in primul rand ca potrivit art. 183 alin. 2 din C.p.p. „invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata motivat ca, in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura”.
Este adevarat ca la dosarul cauzei nu exista in sens de instrumentum un inscris din care sa rezulte motivarea emiterii acestor mandate de aducere, dar lipsa unui astfel de inscris nu poate atrage vreun caz de nulitate a referatului cu propunere de luare a masurii arestarii preventive, criticile cu acest obiect putand fi valorificate potrivit altor proceduri prevazute de lege.
In ceea ce priveste criticile formulate de inculpatul G B prin avocat conform carora hotararea primei instante este nelegala deoarece inculpatul nu a fost audiat de procuror si nici asistat de aparator ales la aducerea la cunostinta a invinuirii acestea sunt vadit nefondate in conditiile in care la data de 02.04.2009, la orele 11.45, cand procurorul de caz a adus acestuia la cunostinta invinuirea, desi prezent avocatul ales B A nu a dorit sa semneze procesul verbal cu acest obiect, acesta fiind insa semnat de invinuit, iar la aceeasi data la orele 12.25, cand s-a incercat repetarea actului procedural in prezenta unui aparator desemnat din oficiu, doar acesta din urma a semnat, invinuitul refuzand acest lucru.
Se mai retine si imprejurarea ca intre cele doua acte procedurale mentionate mai sus, recurentul inculpat B G a dat o declaratie olografa, datata 02.04.2008 ora 12.00, in care a precizat ca nu doreste sa declare nimic potrivit art. 6 alin. 3 din C.p.p., ca i s-a comunicat rezolutia de urmarire penala solicitand un termen pentru prezentarea aparatorului ales insa nu a facut nicio precizare cu privire la numele sau numarul de contact al acestuia.
Aceasta conduita nu poate duce insa la blocarea procesului penal, avocatul ales – al carui nume sau delegatie de avocat ales oricum nu a fost invederat - putand sa nu se prezinte niciodata.
Cu privire la neaudierea inculpatului de catre procuror, tribunalul retine ca acesta a precizat in mod expres atat in calitatea de invinuit cat si in calitate de inculpat ca i s-a adus la cunostinta invinuirea si respectiv ca s-a pus in miscare actiunea penala impotriva sa dar nu are de dat nicio declaratie (file 8-9 DUP vol. III).
Anterior, cu ocazia incercarii de a i se lua o declaratie de invinuit, numitul G B a declarat, de asemenea, ca nu doreste sa dea nicio declaratie pana la sosirea avocatului ales.
Nemultumirea inculpatului ca, in cauza, s-a inceput urmarirea penala in rem si abia ulterior in personam nu prezinta relevanta in ceea ce priveste propunerea de arestare, avand in vedere ca decizia inceperii urmarii penale fata de o anume persoana apartine organului de ancheta, astfel ca pana la aducerea la cunostinta a invinuirii, deci implicit a inceperii urmaririi penale in personam, nu sunt aplicabile garantiile si sanctiunile specifice la care se refera inculpatul prin aparatori alesi. Un argument de text in sprijinul celor de mai sus il constituie denumirea marginala a articolului, invocat de aparatorii alesi ai inculpatului GB, respectiv art. 171 din C.p.p. si care este enuntat „asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului”, precum si continutul insusi al art. 172 din C.p.p. si care se refera numai la calitatea de invinuit sau de inculpat, calitate ce urmeaza a fi dobandita numai prin inceperea urmaririi penale in personam
Primul aparator al inculpatului a criticat de asemenea prin punctele 3 si 4 ale motivelor de recurs faptul ca judecatorul fondului a facut o motivare ampla specifica unei judecati in fond si care oricum ar excede dispozitiilor legale.
Aceste critici urmeaza a fi inlaturate pornind chiar de la argumentatia solida adusa de cel de-al doilea aparator al inculpatului, care a invederat o multitudine de decizii CEDO in care statele au fost condamnate tocmai pentru motivari lapidare si de ordin general, neexplicitand de unde rezida pericolul concret pentru ordinea publica si necesitatea luarii unei masuri preventive severe, precum arestarea preventiva.
Avand in vedere deciziile CEDO Letellier, Tomasi si Withold invocate chiar de aparatorii inculpatului G B, Tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta a analizat in mod amanuntit situatia de fapt si persoana fiecarui inculpat, elemente ce au stat la baza alegerii masurii preventive ce se impunea a fi luata in cauza.
Inculpatul G B, prin alt aparator mai formuleaza si „critici de stil” ale motivarii primei instante, precizand ca stilul de motivare ar fi importat din propaganda de profil a CSM. Astfel de critici nu au vreo legatura cu dispozitiile Codului de procedura penala in ceea ce priveste materia recursului si nu vor putea fi avute in vedere pe cale de consecinta de Tribunal in cadrul prezentului proces.
In ceea ce priveste critica privind necompetenta teritoriala a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, aceasta este nefondata avand in vedere exigentele art. 30 alin. 1 lit. a si alin. 4 C.p.p., dat fiind faptul ca o parte din activitatea infractionala respectiv imobilizarea victimelor a avut loc in Sectorul 1 Bucuresti.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul, apreciaza ca nefondate si apararile celorlalti inculpati recurenti cu privire la aceleasi aspecte.
Pe de alta parte, tribunalul arata ca aceste critici au fost sustinute si in fata instantei de fond care le-a analizat, argumentele expuse mai sus fiind aduse in completare.
In concluzie, Tribunalul retine ca din probele administrate in cauza pana in acest moment procesual rezulta indicii si probe temeinice in sensul art. 68/1 din C.p.p. care sustin presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele pentru care sunt cercetati, fiind astfel indeplinite disp. art. 143 din C.p.p.
II. In ce priveste apararile motivate pe temeinicia propunerii de arestare preventiva, tribunalul retine ca acestea la randul lor au vizat mai multe chestiuni dupa cum urmeaza.
Astfel, s-a criticat existenta indiciilor si probelor temeinice care sa conduca la presupunerea rezonabila in sensul art. 68/1 din C.p.p. ca inculpatii ar fi comis faptele pentru care sunt cercetati.
In ceea ce priveste situatia de fapt astfel cum rezulta din probele administrate pana in prezent, aceasta consta intr-o activitate de lipsire de libertate a trei persoane de catre inculpatii B G, Z C O, D S F, D N si B D in noaptea de 26/27.01.2009.
Actiunea de lipsire de libertate a victimelor s-a desfasurat prin mai multe acte materiale, primele constand in aducerea fortata in fata inculpatului B G ce se afla impreuna cu inculpatul B G intr-un imobil situat in orasul Voluntari, B-dul Pipera nr. 55 jud. Ilfov.
In aceasta locatie victimele, dintre care una a fost impuscata in picior pe parcursul prinderii sale, au fost silite sa ramana un interval de aproximativ 2-3 ore unde au fost supuse unei „justitii private” condusa de inculpatul G B in scopul recunoasterii savarsirii unei infractiuni de furt in dauna acestuia.
In cadrul desfasurarii evenimentelor din locatia sus mentionata, victimele au dat declaratii in care recunosteau fapta de furt, recunosteau ca ar fi incercat sa atace cu sabiile, pistoalele si batele pe garzile de corp ale inculpatului G B, garzi care ar fi avut un comportament foarte civilizat si nu au exercitat nicio presiune asupra lor.
Inculpatul B le-a precizat ca daca nu vor da declaratiile sus mentionate, acesta va iesi afara si ii va lasa pe mana garzilor sale de corp.
Declaratiile date de victime in timpul „procedurilor private” sus amintite au fost „semnate spre neschimbare” de o persoana ce si-a atribuit titlul de organ de cercetare penala dar si de catre inculpatul G B, aceste aspecte rezultand atat din cuprinsul declaratiilor mentionate cat si din declaratiile partilor vatamate date in fata organelor de urmarire penala in acest dosar.
In fata instantei de recurs, recurentul inculpat G B chiar a sustinut in ultimul cuvant ca dupa ce victimele au jurat solemn la cererea sa pe diferiti membri ai familiei fata de care aveau sentimente de afectiune ca nu vor mai fura, s-a dispus eliberarea acestora dandu-li-se si bani de taxi.
Situatia de fapt expusa anterior este conturata de declaratiile partilor vatamate ce se coroboreaza cu imaginile inregistrate de camere de luat vederi de la locul unde au fost oprite victimele in trafic, recunoasterile de pe plansele fotografice, cu declaratiile martorilor R T, V C, B A T si cu declaratiile martorului cu identitate protejata P M.
Concluziile raportului de expertiza medico legala nr. 2103/2009 depus la dosar (fila 74 dup II) se coroboreaza cu declaratiile victimei N Ti si ale celorlalte parti vatamate.
Din interceptarile telefonice ale numitilor I A si I P rezulta de asemenea ca partile vatamate au fost rapite si agresate de inculpati (fila 99 dup I ).
Apararile inculpatului B D ca nu exista nicio proba in ceea ce il priveste urmeaza a fi inlaturate tinand seama de declaratiile partilor vatamate dar si de elementele surprinse in interceptarea convorbirii sus amintite in care se atesta ca actele de agresiune au fost savarsite si de „M M” (inculpatul B D– fila 104 DUP I)
Criticile inculpatului Z O vizand inexistenta indiciilor sau probelor urmeaza a fi inlaturate tinand seama de declaratiile partilor vatamate ce se coroboreaza cu imaginile filmate, interceptarile convorbirilor telefonice, depozitia martorului sub acoperire si a martorului R T (fila 117 dup vol. I) asa cum au fost mentionate anterior. Tribunalul apreciaza ca acestea reprezinta indicii temeinice care sa atraga presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat.
Referitor la criticile inculpatului D N, acestea urmeaza a fi inlaturate avand in vedere declaratiile partilor vatamate care se coroboreaza intre ele dar si cu declaratiile coinculpatului G B prin care se atesta ca numitul D N a fost trimis pentru a-i recupera masina si prinde pe prezumtivii autori ai furtului.. Exista deci indicii din care rezulta presupunerea rezonabila ca acesta a participat activ la actiunea de sechestrare a celor trei victime, substituindu-se in acest mod activitatii organelor de urmarire penala. Faptul ca este mic de statura nu reprezinta un impediment la savarsirea faptelor, dupa cum a pretins aparatorul acestuia.
In ceea ce priveste apararile inculpatilor in sensul ca ar fi actionat ca urmare a unei pretinse infractiuni flagrante de furt a autoturismului inculpatului G B si ca toate activitatile acestora ar fi fost justificate prin prisma prinderii autorilor acestei sustrageri imediat dupa comiterea pretinsului furt, in sensul art. 465 alin. 2 din C.p.p., tribunalul le considera nefondate pentru urmatoarele argumente:
Potrivit art. 465 alin. 2 din C.p.p., este de asemenea flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.
In cauza, tribunalul constata ca nici una dintre variantele limitativ enumerate de text nu se regaseste intrunita.
Astfel, asa cum rezulta din declaratia inculpatului G B acesta i-a solicitat inculpatului D sa faca demersurile necesare identificarii persoanelor care au sustras masina, acesta din urma conformandu-se.
Prin urmare, reiese din chiar cuprinsul acestor afirmatii ca pretinsii autori ai furtului nu au fost urmariti de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, nici nu au fost surprinsi aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-i presupune participanti la infractiune. Totodata este de remarcat si faptul ca la momentul prinderii acestora de catre inculpatii trimisi de inculpatul G B, acestia nu se aflau in autoturismul sustras.
Pe de alta parte, partile vatamate au declarat in fata organelor de ancheta ca nu ei sunt autorii acelui furt si au motivat darea declaratiilor olografe din barul respectiv prin faptul ca au fost suspusi unei presiuni psihice si fizice din partea inculpatilor. Aceste din urma afirmatii ale partilor vatamate sunt verosimile din perspectiva urmatoarelor imprejurari: inculpatii, apropiati sau subordonati ai inculpatului GB, au actionat cu o deosebita agresivitate manifestata prin urmariri cu masini in timpul noptii, tamponari intentionate, executare de focuri de arma in public, imobilizarea acestora si deplasarea in portbagaj; faptul ca inculpatul Z ar fi incercat sa scoata cu cutitul din piciorul partii vatamate T N proiectilul cu care acesta fusese impuscat, dupa ce in prealabil i-a taiat cu acelasi cutit pantalonul cu care era imbracat; in declaratia data la cererea inculpatului G B, partea vatamata M S zis „F” isi consemneaza numele ca fiind „F D”, taind ulterior cel de-al doilea apelativ; in toate declaratiile se consemneaza ca partile vatamate ar fi agresat cu diferite arme pe garzile inculpatului G B, aspecte care nu sunt confirmate de martorii oculari mentionati mai sus.
Imprejurarea sustinuta de aparatorii inc. G B ca acesta ar fi actionat in limite legale este nefondata avand in vedere ca acesta a prefigurat caracterul ilicit al actiunilor sale atat prin solicitarea facuta partilor vatamate de a da acele declaratii de justificare in conditiile precizate mai sus, cat si motivarea acestui gest al sau astfel cum e facuta prin declaratiile sale in fata instantelor in sensul ca le-a cerut partilor vatamate sa dea acele declaratii tocmai pentru a le determina sa nu se duca la politie pentru a reclama ceea ce el le facuse.
In dezacord cu opinia inculpatului, Tribunalul nu apreciaza motivarea primei instantei drept contradictorie, inlaturarea temeiului de arestare prevazut de art. 148 lit. e C.p.p. fiind legala, continutul sau neconfundandu-se cu cel prevazut de art. 148 lit. f din C.p.p.
In ce priveste pericolul social concret pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor, aspect contestat de toti inculpatii, tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste situatia familiala si lipsa antecedentelor penale, acest aspect va fi avut in vedere pe fondul cauzei in procedura de individualizare a pedepsei, daca se va dispune trimiterea in judecata si se va stabili necesitatea aplicarii sale.
In ceea ce priveste criticile inculpatului D S F, Tribunalul urmeaza a le inlatura, existand indicii ca acesta este o persoana extrem de agresiva ce nu a ezitat sa impuste una dintre victime pentru a o impiedica sa scape. Tribunalul reaminteste faptul ca nu urmareste sa stabileasca in aceasta procedura a recursului la incheierea de arestare vinovatia inculpatilor, activitate specifica cercetarii de fond ci se margineste la a identifica probele si indiciile temeinice apte de a forma o presupunere rezonabila ca inculpatul a savarsit faptele si ca lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Pe baza probelor enuntate anterior Tribunalul apreciaza in acord cu opinia primei instante ca exista temeiuri suficiente pentru dispunerea masurii arestarii preventive, activitatea de retinere prin impuscare a unei persoane si sechestrarea ei mai multe ore avand o rezonanta sociala majora si creand in randul opiniei publice o stare de temere si indignare.
Inculpatul D N este recidivist, fiind in prezent urmarit penal si pentru savarsirea infractiunilor de talharie in forma calificata, furt, favorizarea infractorului, fiindu-i inlocuita masura arestarii cu cea de a nu parasi localitatea in data de 29.09.2008.
Tribunalul este in acord cu opinia exprimata de prima instanta ca inculpatii, apropiati sau subordonati ai inculpatului G B au actionat cu o deosebita agresivitate manifestata prin urmariri cu masini in timpul noptii, tamponari intentionate, executare de focuri de arma in public, elemente ce contureaza o periculozitate deosebita a faptuitorilor si necesitatea orientarii spre cea mai severa masura preventiva, respectiv arestarea.
Pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor si care justifica luarea celei mai severe masuri preventive, respectiv arestarea, reiese din imprejurarile concrete ale savarsirii faptelor si anume aducerea si tinerea partilor vatamate in cadrul unei asa zise „justitii private” condusa de inculpatul G B, desfasurata intr-un local public si filmata, in conditiile in care partile vatamate erau ranite, una dintre ele pusa chiar in postura de a fi iminent „operata” cu un cutit de unul dintre faptuitori, partile fiind obligate si sa dea anumite declaratii conform vointei inculpatului G B.
Afirmatia inculpatului G B in sensul ca nu i-ar fi deferit justitiei pe cei trei pretinsi autori ai furtului din motive de umanitate pentru ca acestia sa nu suporte rigorile unui proces penal, este nerelevanta avand in vedere cele expuse anterior.
Tribunalul ia de asemenea act de faptul ca inculpatul este presedintele de onoare al Ligii Nationale si Internationale pentru Apararea Drepturilor Omului, fiind si depuse concluzii din partea acestei asociatii la dosarul de recurs. Tribunalul considera insa nerelevanta in cauza aceasta calitate a inculpatului fata de pretinsa activitate de lipsire de libertate precedata de agresare si impuscare a unei victime, de ingenunchiere, de obligare la declaratii autoincriminatoare si de umilire in public.
Inculpatul G B a depus de asemenea in aparare doua pagini format A4 in care sunt enumerate o multitudine de acte caritabile pe care le-a facut.
Tribunalul subliniaza in mod expres ca niciunul din aceste acte nu valoreaza cauza de impunitate sau macar de justificare a unei fapte penale. Conduita anterioara buna va putea fi avuta in vedere la individualizarea pedepsei in cazul in care va fi trimis in judecata si s-ar aprecia ca se impune aplicarea vreuneia.
In concluzie, Tribunalul retine ca, in speta, inculpatii sunt cercetati pentru infractiuni ce prezinta un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezulta nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci si din modalitatile si imprejurarile concrete in care se presupune ca au fost comise faptele pentru care sunt cercetati.
Toate aceste aspecte indreptatesc concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, generand, implicit, o stare de neincredere si insecuritate in randul persoanelor care respecta ordinea de drept si valorile sociale, fiind astfel indeplinite disp. art. 148 alin. 1 lit. f din C.p.p.
Pentru aceste considerente, constatand ca masura preventiva corespunde scopului instituit de disp. art. 136 din C.p.p., arestarea preventiva fiind in interesul bunei desfasurari a procesului penal, in baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b C.p.p., Tribunalul va respinge in aceste conditii recursurile formulate de inculpatii B G, Z C O, D S F, D N si B D ca nefondate, solutia primei instante fiind legala si temeinica.
In ceea ce priveste recursul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu privire la inculpatul GMarius P, acesta urmeaza a fi respins ca nefondat.
Masura preventiva a fost corect aleasa avand in vedere participatia concreta a acestuia la savarsirea faptelor, inculpatul facilitand retinerea victimelor pentru 2-3 ore in localul pe care il administra, acesta neavand practic posibilitati reale de a se opune celorlalti inculpati cu privire la desfasurarea „justitiei private” in local.
Este adevarat ca ar fi putut sa sesizeze imediat organele de politie numai ca in conditiile concrete de la momentul savarsirii faptei un astfel de act ar fi putut sa-i atraga oprobriul celorlalti inculpati.
Va respinge in aceste conditii si in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul parchetului ca nefondat.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga pe fiecare din inculpatii B G, Z C O, D S F, D N si B D la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului l Bucuresti si de inculpatii B G, Z Ot, D S F, D N si B ca nefondate.
Obliga recurentii inculpati la pata sumei de 50 de lei cheltuieli judiciare catre stat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 06.04.2009.
PRESEDINTE V V
JUDECATOR M D G
JUDECATOR G A M
GREFIER N S
sursa: www.juridice.ro
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu