Sa speram ca Legea Lustratiei ne va scapa, in sfarsit, de ramasitele comuniste care inca isi mai taraie proastele moravuri prin societatea romaneasca pe care au imbacsit-o pana in cele mai adanci structuri.
De cate ori nu ne-a fost dat sa avem de-a face cu aceste "stafii" ale trecutului de care vrem sa ne departam atat de mult? De dragul lor, asa-zisele reforme bat pasul pe loc, incat spunem cu fiecare regim politic schimbat ca a venit vremea reformei... in sfarsit.
As vrea sa vad cum, atunci cand legea va fi adoptata si, sa speram, implementata, vor zbura din functii si isi vor lua o lunga vacanta vechii mastodonti pe umerii carora s-a sprijinit comunismul si care au pus bazele prezentului neo-comunism.
Exemple de bun-simt printre ei sunt putine: este laudabila atitudinea liberalei Mona Musca, cea care s-a retras din prim-planul vietii politice si a mediatizarii excesive, pentru ca a fost deconspirata ca fosta colaboratoare a Securitatii. Este un gest care ar trebui urmat de mai multi politicieni.
Totusi, societatea noastra este in schimbare. Se pot vedea efectele, daca analizam cu atentie. Dar prea timide si schimonosite de urmele pe care trecutul le-a lasat in mentalitatea noastra. In administratie a inceput sa se miste ceva. Dar, din cand in cand, ne mai amintim de metehnele in care am trait atata timp.
Mentalitatea europeana, progresul pe care se presupune ca il vom inregistra odata cu intrarea in Uniunea Europeana si in NATO sunt, deocamdata, la noi, doar o forma fara fond, ca sa il parafrazam pe Titu Maiorescu. Si ne mai trebuie mult timp pana sa umplem forma seaca pe care ne chinuim din rasputeri sa o imbracam pe model occidental.
Sa nu ne iluzionam ca, daca vor veni doar tineri in functiile publice, ei vor fi toti atat de competenti incat ne vor duce rapid spre progresul atat de asteptat. Au si ei multe metehne. Exista si "uscaturi". Este de ajuns sa dam ca exemplu "cazul Ridzi", o odioasa ministresa care nici nu a asteptat sa se usuce bine cerneala pe investirea ei la sefia Tineretului si Sportului, ca a inceput sa imparta in stanga si dreapta favoruri financiare, datorii catre sistemul care a propulsat-o.
Trecutul inca ne urmareste. Este langa noi zi de zi, atent la ceea ce facem. Nici in cultura nu stam mai bine. Filmele facute in perioada ceausista poarta urmele nefericite ale proletariatului acelor ani, in care orice se desfasoara, fie drama, fie comedie, e pus intr-un limbaj de lemn specific vremurilor, vorbit de personaje hidoase, brigadieri, ingineri, tarani atipici si colectivizati, exponentii acelor ani de "impliniri marete".
Acum, unele pelicule premiate si laudate ipostaziaza exact acele vremuri, isi trag seva din razbunarea acelui trecut. Pericolul ar fi ca ele sa nu trezeasca in noi nostalgii nemotivate si pe care nu ar trebui sa ni le pemitem.
Cartile aparute in acei ani de cenzura (care nu a avut, insa, aceeasi intensitate mereu, trebuie sa specificam) trebuie rescrise acum. Sau, daca vrem sa le mai citim acum, trebuie sa decupam din ele acele cateva pagini de elogii la adresa "tovarasilor" si a vremurilor "minunate". Elogii care erau obligatorii, sa fim realisti, in tot ce era publicat, daca se dorea publicat.
Am observat ca tot ce este reeditat acum poarta mentiunea unor adaugiri sau a includerii unor fragmente altadata refuzate pentru ca deranjau. Sunt tot atatea argumente care sa ne duca spre adoptarea unei asemenea legi, pentru a ne debarasa de fantomele trecutului, a caror respiratie o simtim si acum in ceafa.
Astept de la aceasta lege sa imi aduca doar cateva lucruri: sa fiu tratat cu respectul cuvenit oricarui cetatean al acestei tari (nu vreau sa invoc cliseul vesnicului platitor de impozite), astept sa taie raul de la radacina, caci el si-a intins adanc tentaculele in acesta tara, sa ne aduca persoane pricepute (am vazut ca tinerii scoliti in strainatate prin bursele Guvernului stau pe bara, deocamdata), care sa stie cum sa atraga fonduri europene, sa fie preocupati de ceea ce reprezinta meseria lor: interesul comunitatii care i-a ales.
Sa nu ne mai minunam si sa ne uitam cu jind la alte popoare, uimiti de seriozitatea si priceperea lor in a se administra. Si sa invocam mereu tocita afirmatie a lui Brucan ca ne mai trebuie atat de mult timp pentru a-i ajunge din urma pe vestici.
Astept de la aceasta lege sa ii inlature pe comunistii de ieri si de azi cu forta justitiei din functiile in care s-au protapit, din care si-au intins tentaculele in toate partile si pe care nu vor sa le lase din bun-simt, desi ma indoiesc ca l-ar avea.
Astept sa fie un nou inceput, in care cei tineri sa fie cei care gresesc (este inevitabil si acest lucru), dar nu din rea-intentie, ci din lipsa experientei si a avantului specific unui nou inceput. Sa le pese. Este de ajuns pentru a evolua.
Mirel Anghel,
colaborator Ziare.com
sursa: www.ziare.com
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu
