Părinţii români ar putea adopta un copil în mai puţin de 8 luni, iar înfierile internaţionale ar putea fi făcute şi de mătuşi şi de unchi, nu doar de bunici, spune Bogdan Panait, noul şef de la Oficiul Român pentru Adopţii.
Birocraţia din procesul de adopţie internă va fi diminuată, astfel încât copilul să stea mai mult la familia care îl doreşte, pentru a se adapta mai uşor. Perioada ar putea fi scurtată sub opt luni, cât durează acum, în medie, procesul din momentul în care părinţii primesc dreptul de a adopta. Aceasta este principala modificare pe care o are în plan noul şef de la Oficiul Român pentru Adopţii (ORA), Bogdan Panait, cel care a fost secretar de stat la Autoritatea pentru Protecţia Copilului în timpul guvernului Tăriceanu I. Într-un interviu pentru Cotidianul, oficialul a spus că intenţionează să opereze mai multe modificări în legislaţia adopţiei, cum ar fi micşorarea perioadelor de obţinere a actelor de către părinţi sau obligativitatea testelor de paternitate în cazul taţilor care îşi recunosc târziu copiii.
În condiţiile în care există încă un raport de 2 la 1 între famliiile adoptatoare şi copiii adoptabili din România (în 2008 erau circa 2.500 de familii şi 1.166 de copii), Panait spune că toţi cei 26.000 de copii părăsiţi din instituţii trebuie să aibă şansa de a li se găsi o familie, fie că au 15 ani sau sunt mult mai mici. Publicitate
Însă oficialul pune accent pe adopţia rapidă în cazul bebeluşilor abandonaţi, al căror număr ajunge la 1.000 pe an. „Vom promova adopţia cât mai rapid pentru copiii mici, fără a face rabat de la norme clare. În loc să stea la asistentul maternal, mai bine se declară adoptabil şi este plasat la o familie să stea cu ea. Cu procedura actuală, noi nenorocim mii de copii, un copil stă vreo doi ani până să fie adoptat. Pe mine mă interesează copilul să aibă o familie, nu să insist pe lângă o mamă care oricum nu îl vrea“, explică oficialul. „Grăbim plasarea unui copil la o familie adoptivă şi mărim perioada de monitorizare în acea familie“, a adăugat acesta.
Panait spune că pregăteşte o modificare a organigramei ORA, prin înfiinţarea unui birou de relaţii cu publicul, unde părinţii să afle toate etapele procesului, actele necesare, dar şi să fie consiliaţi cu privire la ce înseamnă să ai un copil adoptat. „Sper să avem specialişti care să îl şi consilieze în ceea ce priveşte sexul şi vârsta copilului. Nu e de ajuns să îţi doreşti un copil. Sigur, toată lumea vrea copilul cât mai mic, dacă se poate chiar să mimeze naşterea, dar aici sunt şi lucruri bune şi mai puţin favorabile, care trebuie discutate, arătate“, explică secretarul de stat.Un compartiment de tipul Corpului de Control va fi creat cu scopul de a verifica modul în care se desfăşoară procedura birocratică în adopţie, unde sunt sincopele, cum lucrează asistenţii sociali la dosare, dar va verifica şi copiii din maternităţi, potrivit lui Panait.
În plus, secretarul de stat vrea să standardizeze traiectoria legală a dosarelor de adopţie, pentru a scurta perioada, întrucât acum „multe dosare sunt respinse“, fie pentru că multe dintre direcţiile teritoriale nu au un birou standard de adopţii cu jurist specializat pe astfel de cazuri, fie că instanţele analizează diferit acelaşi tip de dosare, pentru că nu există o formulă standard, pe care vrea să o discute cu CSM.
Înfierile internaţionale, extinse până la mătuşi şi unchi
Printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă care modifică legea adopţiilor, adoptat de Parlament săptămâna trecută, adopţia internaţională poate fi făcută de rudele până la gradul III din străinătate ale copilului, adică inclusiv mătuşi şi unchi, nu numai bunici. „Era aberant să ai un nepot şi să nu poţi să îl creşti; Doamne fereşte, au murit părinţii lui şi rudele de gradul III nu pot să îl ia pentru că sunt în SUA, de exemplu“, explică Panait. Theodora Bertzi, fost secretar de stat la ORA, spune că şi în anul 2004 s-a pus în discuţie varianta rudelor de gradul III, însă grupul de lucru a decis că „ar fi greu de documentat şi de dovedit rudenia cu acte, dacă e de sânge sau prin alianţă“, şi că există posibilitatea falsificării unor astfel de acte. Însă, „de principiu, e bine ca un copil să rămână în familie“, adaugă Bertzi.
Testul de paternitate, obligatoriu
Părinţii care recunosc târziu copiii vor trebui să accepte să facă testul ADN pentru a dovedi paternitatea, declaraţia de la notar nemaifiind suficientă, având în vedere că în multe cazuri sunt blocate astfel adopţiile. „Vrem să identificăm toate zonele în care sunt suspiciuni în ceea ce priveşte recunoaşterea copilului de către tată. Se pare că sunt destul de multe trucuri, oamenii se duc şi recunosc o relaţie extraconjugală peste noapte şi declară la notariat că e copilul lor. Vrem să găsim soluţia legală ca în astfel de cazuri să se facă obligatoriu testul ADN, acum se face doar la cerere şi doar dacă părintele e de acord“, explică Panait.
sursa: www.cotidianul.ro
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu
